Am avut, din păcate, ocazia să constatăm că anumiți membrii ai serviciilor publice Salvamont au exprimat în spațiul public o serie păreri eronate în legătură cu unele evenimente legate de acest risc natural, difuzând diferite idei preconcepute sau mituri privind avalanșele, opinii ce nu au nimic în comun cu nivelul atins în prezent de cercetarea științifică a fenomenului sau în gestionarea riscului de avalanșă. Este regretabil, cu atât mai mult, cu cât este vorba despre profesioniști ai muntelui care ar trebui să fie în măsură să ofere practicanților păreri avizate, consultarea profesioniștilor fiind pentru practicanți un mijloc de completare a informațiilor necesare aprecierii corecte a riscului de avalanșă.
De data aceasta, un serviciu Salvamont (Serviciul Public Județean Salvamont Neamț) contrazice gradul de risc anunțat pentru Masivul Ceahlău în buletinul nivometeorologic (buletinul estimativ al riscului de avalanșă) elaborat de Administrația Națională de Meterologie. Gradul de risc estimat, conform scării europene a riscului de avalanșă, era trei, risc însemnat. Reprezentanții Salvamont Neamț afirmă că această estimare este exagerată, riscul fiind cel mult moderat (2). Drept argumente, ni se spune că cei de la Salvamont au efectuat „un studiu de strat, urmat de Metoda blocurilor de alunecare și în final Metoda Norvegiană”. Prin aceste afirmații reprezentanții Salvamont Neamț au dovedit că nu cunosc metodologia estimării riscului de avalanșă, conform scării europene și a elaborării buletinului nivometeorologic. Au demonstrat, în același timp, că nu știu nici cum trebuie citit și interpretat un asemenea buletin și nici care este rolul acestuia în gestionarea individuală a riscului de avalanșă, cu ocazia unei ieșiri.
Să începem cu elaborarea. Principalele explorări efectuate în acest scop sunt testarea rezistenței straturilor de zăpadă din care este compus învelișul nival dintr-un loc determinat (căruia i s-au stabilit coordonatele geografice), cu ajutorul sondajului prin batere și analiza straturilor, realizându-se ceea ce se numește profilul stratigrafic.
Sondajul prin batere se efectuează cu ajutorul unei sonde speciale alcătuită dintr-un tub metalic gradat în capătul căruia se fixează un ansamblu format dintr-o greutate de un kg ce culisează pe o tijă, rezistența stratului fiind dată de adâncimea la care s-a afundat tubul în urma eliberării greutății de la diferite înălțimi, stabilite de observator, în funcție de adâncimea la care a pătruns sonda după fiecare eliberare a greutății (de aici si termenul de “batere”).
Profilul stratigrafic cuprinde descrierea fiecărui strat de zăpadă identificat, pentru fiecare dintre acestea fiind indicate:
– tipurile de particule majoritare;
– tipurile de particule secundare;
– diametrul mediu al particulelor majoritare, în mm;
– duritatea, codificată de la 1 (foarte fragil) la 5 (compact);
– umiditatea, codificată de la 1 (uscat) la 5 (foarte ud);
– masa volumică, în kg/m3;
– temperatura din 10 în 10 cm
– conținutul în apă lichidă pentru zăpada umedă;
– rezistența la forfecare în kPa (calcul generat de un software dedicat);
– indice de stabilitate naturală (calcul generat de un software dedicat).
Pe lângă acestea, pentru evidențierea prezenței, fragilității și profunzimii straturilor fragile se efectuează și teste de stabilitate (cele despre care vorbeau cei de la Salvamont). Dar acestea au caracter complementar în raport cu măsurătorile despre care am vorbit mai sus și, în niciun caz nu sunt suficiente pentru a estima stabilitatea stratului de zăpadă la nivelul unui masiv muntos.
Mai trebuie spus că buletinul estimativ al riscului de avalanșă și indicele cifrat de pe scara europeană reprezintă nivelul de risc la scara unui întreg masiv, cu o suprafață de cel puțin 100 km2 . Pe de altă parte, o caracteristică a învelișului de zăpadă este variabilitatea în spațiu extrem de mare a acestuia, ceea ce înseamnă că, și la câțiva metri distanță pot fi găsite aspecte diferite. În plus, zăpada nu este o materie inertă, ea evoluând foarte rapid. Așa încât, indiferent de cât de numeroase sunt punctele de culegere a datelor de observație, caracteristicile învelisului de zăpadă observate direct nu sunt suficiente pentru a indica stabilitatea la nivelul întregului masiv. De aceea este necesară o simulare numerică, prin care să fie extrapolate datele culese în mod direct. Aceasta se face cu ajutorul unui program informatic, cel utilizat de ANM fiind Crocus-Mepra, preluat de la Meteo-France.
De asemenea, trebuie să avem în vedere că buletinul de risc este doar un instrument ajutător pentru luarea deciziei, concluziile sale trebuind a fi coroborate cu alte verificări, printre care și testele de stabilitate, atunci când urmează să stabilim dacă un loc determinat (o vale, un versant etc.) este sigur sau nu. Așa încât, a contrazice categoric concluziile acestuia, întemeindu-te pe un simplu test de stabilitate (sau câteva), fără a respecta metodologia standardizată la nivel european pe care am descris-o mai sus, este o dovadă crasă de lipsă de profesionalism.
În fine, o regulă de utilizare a buletinului nivo-meteorologic este aceea că nu trebuie să ne limităm la a lua cunoștință doar de indicele cifrat al riscului, ci buletinul trebuie citit în integralitate, luând în considerare toate detaliile redate în conținutul buletinului, cum ar fi prezentarea aspectelor vremii pe trecut dar și prognoza pentru zilele urmatoare, altitudinea, orientarea pantelor celor mai expuse, predominanța riscului de declanșare accidentală sau, dimpotrivă spontană a avalanșelor etc. În postarea Salvamont Neamț nu se vorbește nimic de toate acestea, ceea ce reprezintă o dovadă suplimentară a superficialității cu care înțeleg și tratează lucrurile.
În majoritatea țărilor europene, buletinele estimative ale riscului de avalanșă sunt realizate de serviciile de meteorologie.
Chiar dacă activitatea de supraveghere a stabilității învelișului de zăpadă realizată de ANM lasă de dorit, în special în ceea ce privește numărul extrem de redus de culegere a datelor de observație (eu însumi criticând acest aspect în mai multe rânduri), în prezent nu există o structură care să poată combate cu mijloace pertinente conluziile unui buletin estimativ al riscului de avalanșă elaborat de ANM.
Ceea ce putem și trebuie să facem, este să educăm practicanții pentru ca aceștia să înțeleagă și să utilizeze corect un buletin nivometeorologic, conștientizîndu-i limitele. De asemenea, să contribuim la creșterea fiabilității buletinelor, prin impunerea specializării de observator nivo-meteo, ceea ce ar duce la înmulțirea punctelor de culegere a datelor de observație.
Președinte,
Avocat Marius Șcheaua
